În a doua zi de Paște, în numeroase localități din Transilvania se păstrează obiceiul stropitului fetelor, o tradiție cu rădăcini medievale. Obiceiul are semnificații legate de frumusețe, fertilitate și bunăstare, fiind practicat atât în mediul rural, cât și în orașe.
Tradiția stropitului, cunoscută și sub denumirea de „udatul fetelor”, continuă să fie respectată în multe zone din Transilvania în a doua zi de Paște. Obiceiul a fost preluat de la comunitățile germane și maghiare și are o simbolistică complexă, care îmbină elemente creștine și influențe precreștine.
Potrivit etnografilor, tradiția a ajuns în Transilvania în Evul Mediu, prin intermediul sașilor, și s-a extins ulterior în comunitățile maghiare și românești. Reprezentanții bisericii catolice asociază obiceiul cu un episod biblic, în care adepții lui Iisus ar fi fost stropiți cu apă. În același timp, unii specialiști consideră că ritualul are origini mai vechi, fiind legat de cultul zeiței Ostera, asociată cu primăvara și fertilitatea.
Semnificația stropitului este legată de ideea de reînnoire și prosperitate. Tradiția spune că fetele stropite vor rămâne frumoase și sănătoase, vor avea noroc în dragoste și șanse mai mari de căsătorie, dar și o viață prosperă. După ce udă toate fetele din casă, băieții sînt recompensați cu ouă roșii și cu prăjituri.
În mediul rural, obiceiul avea forme mai intense. Fetele erau stropite cu apă de izvor sau chiar duse la fântână ori în apropierea apelor curgătoare, în credința că apa le va aduce prospețime și fertilitate.
În orașe, ritualul s-a adaptat. Apa a fost înlocuită cu parfum sau apă de colonie, iar băieții aleg cu atenție produsele pe care le folosesc, pentru a impresiona fetele.
Tradiția este practicată atât de credincioșii catolici, cât și de cei ortodocși. În unele localități, obiceiul continuă și în a treia zi de Paște, când fetele îi stropesc pe băieți, într-un gest de reciprocitate.
