Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, însă România riscă să piardă treptat producție, investiții și alocarea viitoarei generații Duster. O analiză a Asociației Energia Inteligentă arată că perioada 2027–2029 poate deveni decisivă pentru viitorul uzinei și al industriei auto din România.
În prezent, nu există un anunț oficial privind închiderea uzinei de la Mioveni. Actuala generație Duster a fost lansată industrial la sfârșitul anului 2023, iar Bigster este produs exclusiv la Mioveni din 2025, în condițiile în care uzina dispune de echipamente, furnizori locali și personal calificat.
„Dacia pleacă” nu înseamnă neapărat închiderea uzinei
Potrivit analizei AEI, retragerea unei companii auto nu apare obligatoriu printr-o decizie bruscă de închidere. Primele semnale pot fi reducerea unui schimb, scăderea comenzilor către furnizori, mutarea unor versiuni în altă țară, diminuarea investițiilor sau transferul unor activități de inginerie.
Un indicator major ar fi lipsa unui nou model după Bigster. Pentru România, miza principală este alocarea succesorului actualului Duster și a viitoarelor platforme și tehnologii.
Analiza AEI estimează o probabilitate de aproximativ 55% pentru scenariul în care actuala generație rămâne în producție, iar succesorul este fabricat cel puțin parțial în România. Scenariul în care producția succesorului este împărțită sau mutată are o probabilitate estimată la circa 35%, iar o retragere accelerată până în 2028–2029 este evaluată la aproximativ 10%. Aceste procente reprezintă evaluări orientative ale riscului, nu prognoze ale Renault.
Mioveni are costuri mai mari decât Bursa
Analiza identifică mai multe probleme economice care afectează competitivitatea uzinei de la Mioveni: costul muncii, prețul energiei, fiscalitatea schimbătoare, infrastructura incompletă și percepția de risc economic.
În comparație cu uzina Renault de la Bursa, Turcia, diferența brută de cost este estimată la 318–378 de euro pentru fiecare automobil. Energia electrică și costul muncii reprezintă principalele componente ale diferenței, în timp ce gazele și motorina au o contribuție mult mai redusă. Pentru un automobil livrat în Germania, avantajul geografic al României reduce diferența netă la aproximativ 200–250 de euro pe mașină.
România are însă și avantaje importante: accesul la piața unică europeană, apropierea de clienții europeni, o rețea matură de furnizori, personal calificat, productivitate, capacități de inginerie și investiții deja realizate.
2027–2029, perioada critică
Potrivit analizei, perioada 2027–2029 este esențială pentru viitorul uzinei. În acești ani pot fi luate decizii privind platforma viitoare, furnizorii și fabrica ce va produce succesorul actualului Duster.
O eventuală închidere fizică ar putea avea loc abia în 2030–2031, însă decizia industrială ar putea fi luată cu doi sau trei ani mai devreme.
Printre semnalele care ar indica o retragere graduală se numără reducerea investițiilor la Mioveni, scăderea volumelor de producție, eliminarea unor schimburi, transferul matrițelor sau al unor versiuni către Bursa, nominalizarea furnizorilor turci pentru viitoarea generație și reducerea activităților de cercetare și inginerie din România.
Ce ar pierde România dacă Dacia s-ar retrage
În scenariul unei retrageri complete, analiza AEI estimează pierderi anuale de aproximativ 5–5,5 miliarde de euro din exporturile brute. Balanța comercială s-ar putea deteriora cu 2,5–3,5 miliarde de euro, iar pierderea de valoare adăugată și PIB, directă și indirectă, ar putea ajunge la 2,5–4 miliarde de euro pe an.
Între 55.000 și 90.000 de locuri de muncă ar deveni vulnerabile. Estimarea include angajații uzinei, furnizorii, transportatorii și serviciile dependente de industria auto.
O retragere până în 2029 ar avea un impact mai abrupt asupra furnizorilor și pieței muncii din Argeș. Analiza estimează că, între 2029 și 2035, pierderea cumulată de PIB ar putea ajunge la 17–28 de miliarde de euro.
Impactul ar depăși platforma de la Mioveni
Efectele nu s-ar limita la angajații Dacia și la furnizorii companiei. Pentru o familie din Mioveni cu un membru care lucrează la Dacia sau la un furnizor, pierderea locului de muncă ar putea însemna dispariția principalului venit, estimat în analiză la 70.000–100.000 de lei anual.
O retragere a companiei ar putea afecta și micile afaceri locale, piața imobiliară și veniturile administrației locale. În alte regiuni ale țării, efectele ar fi mai puțin vizibile, dar s-ar putea reflecta în deprecierea leului, creșterea prețurilor și a dobânzilor, taxe mai mari sau reducerea investițiilor publice.
Ce poate face statul
Analiza recomandă un dialog documentat între Guvern și Renault privind alocările industriale pentru perioada 2027–2031 și un audit independent care să compare Mioveni și Bursa din punct de vedere al costurilor cu energia, forța de muncă, taxele, logistica și productivitatea.
Printre măsurile propuse se află predictibilitatea fiscală, contracte de energie competitive pe termen lung, finalizarea infrastructurii rutiere și feroviare, sprijin condiționat de investiții și locuri de muncă, păstrarea centrului de inginerie în România și dezvoltarea producției de baterii, componente hibride și electronică de putere.
AEI propune și diversificarea furnizorilor care depind excesiv de Dacia, precum și pregătirea unui plan de reconversie pentru județul Argeș.
Concluzia analizei este că Dacia nu se află în pragul unei plecări imediate, dar nici nu există garanția că uzina de la Mioveni va primi viitoarele generații de modele. Miza reală pentru România este păstrarea competitivității astfel încât Renault să considere mai profitabilă dezvoltarea producției la Mioveni decât transferul viitorului Duster către o altă uzină.
