Preferințele alimentare nu țin doar de obișnuință sau educație, ci și de moștenirea genetică. Cercetări recente arată că o genă implicată în percepția gustului amar poate explica de ce anumite alimente, precum varza de Bruxelles sau cafeaua neagră, sunt respinse de unii oameni, în timp ce alții le consumă fără probleme.
Potrivit oamenilor de știință, variațiile genetice influențează modul în care receptorii gustativi detectează substanțele din alimente. Pe limbă și în cavitatea bucală există celule specializate care transmit semnale către creier, iar acesta interpretează senzația de gust. Diferențele la nivel genetic pot face ca același compus amar să fie perceput foarte intens de o persoană și aproape deloc de alta.
Un rol central în acest proces îl are gena TAS2R38, care codifică un receptor implicat direct în detectarea gustului amar. În funcție de varianta moștenită, sensibilitatea la astfel de arome poate varia semnificativ. Astfel, cercetătorii împart populația în mai multe categorii, printre care „super-tasters”, persoane cu o sensibilitate ridicată la gusturi, și „non-tasters”, care percep mult mai slab aceleași substanțe.
Specialiștii explică faptul că această sensibilitate crescută la amar are și o componentă evolutivă. În trecut, multe substanțe toxice din natură aveau gust amar, iar receptorii gustativi funcționau ca un mecanism de protecție. Astăzi, același sistem biologic îi determină pe unii oameni să evite alimente considerate sănătoase.
Totuși, genetica nu este singurul factor care influențează preferințele alimentare. Expunerea repetată la anumite alimente, experiențele din copilărie, cultura alimentară sau starea generală de sănătate pot modifica percepția gustului în timp. În final, modul în care fiecare persoană percepe aromele este rezultatul unei interacțiuni complexe între biologie și mediul înconjurător.
Descoperirile ar putea contribui la o mai bună înțelegere a comportamentului alimentar și la dezvoltarea unor recomandări personalizate privind nutriția și stilul de viață.
