„Parcă ieri era Crăciunul” sau „nu-mi vine să cred că au trecut deja zece ani”. Sunt expresii pe care le auzim frecvent de la adulți și care descriu o senzație pe care mulți oameni o experimentează: timpul pare să treacă mai repede pe măsură ce înaintăm în vârstă
Ceasul nu se mișcă însă diferit. O oră are în continuare 60 de minute, indiferent de vârsta noastră. Ceea ce se schimbă este modul în care percepem și memorăm trecerea timpului.
De ce copilăria pare atât de lungă?
Pentru un copil, o perioadă de câteva luni poate reprezenta o parte importantă din întreaga sa experiență de viață.
În plus, copilăria este plină de experiențe noi: prima zi de școală, primele vacanțe, oameni noi, locuri noi și numeroase activități pe care creierul trebuie să le proceseze.
Aceste experiențe creează multe amintiri distincte. Privind retrospectiv, o perioadă bogată în evenimente poate părea mai lungă.
Rutina poate face timpul să pară mai scurt
La maturitate, zilele tind să devină mai repetitive. Muncă, drum spre casă, cumpărături, treburi administrative și aceleași activități de zi cu zi.
Atunci când multe zile seamănă între ele, creierul poate păstra mai puține repere distincte. Când privim în urmă, o perioadă întreagă poate părea că a trecut foarte repede.
De aceea, o vacanță de câteva zile plină de activități poate părea foarte lungă în amintire, chiar dacă timpul efectiv petrecut acolo a fost scurt.
Odată cu vârsta, fiecare an reprezintă o proporție mai mică din viață
Există și o explicație simplă, deși nu suficientă pentru a explica întregul fenomen.
Pentru un copil de 10 ani, un an reprezintă 10% din întreaga sa viață. Pentru cineva de 50 de ani, același an reprezintă doar 2%.
Această diferență poate contribui la senzația că anii trec din ce în ce mai repede.
Nu există însă o singură explicație acceptată definitiv. Percepția timpului este influențată de memorie, atenție, rutină, emoții și numărul de experiențe noi pe care le avem.
Poate că acesta este și motivul pentru care oamenii au impresia că anii trec mai repede atunci când viața devine mai previzibilă. Nu timpul accelerează, ci noi ajungem să avem mai puține momente distincte prin care să îl măsurăm în memorie.
