Asociația Energia Inteligentă susține că energia produsă din cărbune în România nu a fost, în realitate, atât de ieftină pe cât a fost prezentată timp de ani de zile. Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, afirmă că o parte importantă din costuri a fost transferată către bugetul de stat, prin subvenții, ajutoare, ștergeri de datorii și investiții publice.
Potrivit analizei AEI pentru perioada 2000–2026, costul energiei din cărbune trebuie privit nu doar prin prețul efectiv al electricității, ci și prin cheltuielile suportate indirect de stat și contribuabili.
„Cărbunele părea ieftin deoarece factura fusese împărțită în mai multe plicuri și trimisă aceleiași persoane: contribuabilul român”, susține Dumitru Chisăliță.
AEI: După 2013, costurile au depășit tot mai mult prețul pieței
Analiza arată că, după anul 2013, costul suportat de producătorii de energie pe bază de cărbune, inclusiv după acordarea unor forme de sprijin, ar fi depășit constant prețul mediu angro al energiei.
Diferența s-ar fi accentuat după 2018, odată cu creșterea costului certificatelor de emisii de CO₂.
AEI atrage însă atenția că certificatele de carbon nu sunt singura explicație. Printre problemele identificate se numără randamentul redus al unor capacități, costurile tot mai mari de extracție a lignitului, instalațiile vechi, investițiile amânate și reducerea numărului de ore de funcționare.
Conform calculelor prezentate de asociație, chiar și în scenariul în care costul certificatelor de CO₂ ar fi eliminat, producția pe bază de cărbune ar rămâne în 2026 mai scumpă decât media pieței.
Criza din 2022, un caz excepțional
AEI amintește și situația din 2022, când prețul mediu al energiei electrice a ajuns la aproximativ 1.131 de lei/MWh.
În acel context, costul producției din cărbune s-a apropiat de prețurile foarte ridicate ale pieței. Asociația consideră însă că acest lucru nu demonstrează că lignitul a devenit competitiv, ci mai degrabă că întreaga piață energetică a traversat o perioadă excepțională.
Cărbunele ar putea rămâne o rezervă strategică
Dumitru Chisăliță consideră că România nu ar trebui să renunțe brusc la toate capacitățile pe cărbune înainte ca alternativele să fie funcționale.
În opinia sa, unele centrale ar putea avea temporar un rol strategic pentru siguranța sistemului energetic, însă costul menținerii lor ar trebui prezentat transparent.
AEI susține că principala problemă a României a fost întârzierea investițiilor în centrale noi pe gaze, stocare, rețele electrice, hidroenergie și alte capacități care ar fi trebuit să înlocuiască treptat producția veche.
Concluzia analizei este că România ar trebui să păstreze producția pe cărbune doar atât timp cât este necesară pentru siguranța energetică, în paralel cu dezvoltarea capacităților care să o înlocuiască.
