Punem lacăt pe cultură… Cine mai are nevoie de muzee, teatre și biblioteci?

Există momente în viața unei societăți în care, fără să-și dea seama, își închide singură ușa către viitor. Nu brusc, nu cu zgomot, ci lent, birocratic și tăcut. Exact așa cum s-a întâmplat zilele trecute, când ministrul Culturii, András Demeter, a anunțat că, începând din toamnă, teatrele, muzeele și bibliotecile din România vor fi închise în weekend. Nu temporar, nu pentru renovare, nu din lipsă de vizitatori – ci din lipsă de bani pentru a plăti sporurile angajaților care lucrează în zilele de repaus.

Sună a banc prost, dar e politică publică în 2025.

Cultura: un moft de luni până vineri

Într-o țară în care cititul este în scădere liberă, în care mersul la teatru e considerat o activitate de nișă, iar muzeele trăiesc din excursiile școlare, guvernul decide, cu seninătate contabilă, că soluția este închiderea acestor instituții tocmai atunci când oamenii pot ajunge la ele: în weekend.

E absurd, dar trist de real. Weekendul este, pentru cei mai mulți români, singura fereastră în care pot vizita o expoziție, merge la o piesă de teatru, sau împrumuta o carte. De luni până vineri alergăm între joburi, griji și supraviețuire. Cultura e, pentru majoritatea, o oază rară, o evadare posibilă doar atunci când timpul o permite. Iar statul, în loc să încurajeze aceste evadări, trage zăvorul și anunță că… nu sunt bani.

O problemă de viziune, nu doar de buget

Este ușor de înțeles de ce apar aceste măsuri, dacă le reducem la o simplă ecuație financiară: sporuri de 15%, 35%, care în anumite condiții se pot dubla. Da, e mult. Da, bugetele instituțiilor de cultură sunt subțiate. Dar nu putem trata teatrul, muzeul și biblioteca drept niște secții de producție care trebuie închise ca să nu crească factura la curent.

Aceasta nu este o problemă de „optimizare a costurilor”. Este o problemă de viziune națională. Dacă guvernanții ar înțelege că investiția în cultură e la fel de vitală ca cea în infrastructură, nu am fi aici. Dar cultura, în România, e de multe ori văzută drept un moft de elită. Ceva ce „merge și fără”. Un lux pentru vremuri mai bune.

De fapt, cultura e exact ceea ce ține o societate unită, vie, capabilă să se înțeleagă pe sine. E ceea ce dă sens învățării, dialogului, apartenenței. Fără cultură, devenim doar o adunătură de indivizi grăbiți, obosiți și conectați superficial prin aceleași ecrane.

Cine pierde, de fapt?

Nu pierd doar artiștii, bibliotecarii, muzeografii. Pierde publicul. Pierd copiii care nu vor mai avea unde să vadă prima lor piesă de teatru. Pierd părinții care nu vor mai putea merge în familie la o expoziție duminica. Pierde orașul care nu mai pulsează de viață culturală la final de săptămână. Pierdem toți, pe termen lung, pentru că ne întoarcem la un model de viață centrat exclusiv pe muncă și consum, fără repere, fără poveste, fără sens.

Și mai e ceva: decizia aceasta transmite un mesaj periculos. Că statul nu crede în cultura pe care o administrează. Că oamenii din spatele acestor instituții – actori, bibliotecari, ghizi, curatori – nu merită să fie plătiți corect pentru munca lor în weekend, dar în același timp nici publicul nu merită acces la ei. E o formă de abandon mascat.

Soluții există. Lipsesc doar voința și prioritățile

Desigur, s-ar putea găsi soluții. De la fonduri suplimentare pentru plata personalului, până la reorganizarea programului în așa fel încât să se respecte prevederile legale, dar fără a sacrifica complet funcționarea în weekend. Se pot gândi parteneriate cu sectorul privat, campanii publice de susținere, granturi, adaptări flexibile.

Dar pentru toate astea este nevoie de un lucru simplu și rar: voință politică și respect pentru cultură. Nu de compasiune, ci de înțelegerea clară că fără aceste instituții funcționale și accesibile, România devine mai săracă, mai gri, mai fragilă.

Ce urmează?

Dacă acceptăm închiderea culturii în weekend, ce urmează? Închiderea bibliotecilor în timpul vacanței de vară? Anularea stagiunilor artistice în afara sărbătorilor? Sau poate mutăm totul online și punem „acces temporar” între 8 și 16, ca să fim în pas cu normele muncii?

A închide cultura în weekend este echivalentul a încuia viitorul într-o magazie, pe motiv că între timp avem alte urgențe. Sigur, România are multe probleme stringente – dar poate tocmai de aceea avem nevoie de mai multă cultură, nu de mai puțină.

Poate că, într-o zi, vom avea miniștri care înțeleg că un muzeu deschis duminica este la fel de important ca o farmacie, că o bibliotecă e o investiție în sănătatea mentală a unei comunități, iar teatrul nu e doar o sală cu reflectoare, ci un loc în care sufletul unei societăți se joacă, se exprimă și învață să nu moară.

Până atunci însă, punem lacăt pe ușile bibliotecilor și ne uităm în altă parte. Dar, să nu ne mirăm, mai târziu, când o să descoperim că în lipsa culturii, societatea noastră a devenit tot mai ușor de manipulat, tot mai greu de educat și tot mai puțin liberă.

Citește și:

Teatrele, muzeele și bibliotecile închise în weekenduri, din toamnă