În mijlocul sunetului sfâșietor al zecilor de bebeluși flămânzi care plâng și al cererilor disperate de ajutor din partea mamelor lor, asistentele se străduiesc să acorde prioritate copiilor care au nevoie de îngrijire urgentă. Sunt mulți astfel de bebeluși.

Lashkar Gah este un oraș din capitala Helmand, una dintre cele mai devastate provincii din Afganistan și se află la aproximativ 400 de mile (644 km) sud-vest de Kabul.

Jalil Ahmed este adus cu greu respirația. Mâinile și picioarele i s-au răcit. S-a repezit în camera de resuscitare. Mama lui Markah spune că are doi ani și jumătate, dar arată mult mai mic. Este grav subnutrit și are tuberculoză. Medicii lucrează repede pentru a-l resuscita.

Markah se uită în lacrimi.

„Sunt neputincios pe măsură ce el suferă. Mi-am petrecut toată noaptea speriată că în orice moment va înceta să mai respire”, spune ea.

Trebuie făcut spațiu într-o unitate de terapie intensivă deja plină pentru micuța Jalil. Un medic îl poartă acolo în brațe, în timp ce o asistentă îl urmărește ridicând sticlele cu lichid și medicamente care i se injectează în corp prin mai multe tuburi.

Unul din cinci copii internați la îngrijiri de urgență moare, iar situația din spital s-a agravat în ultimele săptămâni de răspândirea bolii foarte contagioase a rujeolei care dăunează sistemului imunitar al organismului, o lovitură mortală pentru bebelușii care suferă deja de malnutriție. .

Spitalul, condus de organizația de caritate „Medecins Sans Frontieres”, este una dintre puținele facilități pe deplin funcționale dintr-o provincie care găzduiește aproximativ 1,5 milioane de oameni. Este complet copleșit. Are 300 de paturi, dar primește în jur de 800 de pacienți pe zi, majoritatea copii.

Aproape că nu există altundeva unde să apeleze oamenii. Tăierea banilor străini care conduceau Afganistanul a dat o lovitură dublă. A declanșat o criză economică care a adus o populație deja săracă în pragul foametei și a dus la aproape prăbușirea sistemului public de sănătate pe care l-a finanțat aproape în întregime înainte de preluarea talibanilor.

Malnutriția copiilor este de multă vreme o problemă în Afganistan, dar datele culese de Unicef ​​(Fondul Națiunilor Unite pentru Copii) arată o creștere masivă a numărului de copii cu malnutriție acută severă internați în spitale, de la 2.407 în august 2021, la 4.214 în decembrie 2021.

Spitalele districtuale Musa Qala și Gereshk sunt invadate de copii subnutriți, dar niciunul dintre spitale nu are îngrijiri critice operaționale. Nu există doctorițe. Clădirile spitalului sunt dărâmate, reci și întunecate. Electricitatea vine și pleacă. Temperaturile pe timp de noapte scad la 4 grade.

În Gereshk, un mic încălzitor conectat la o butelie de gaz ținută în centrul camerelor abia dacă oferă căldură. Mamele și bebelușii stau înghesuiți sub pături. Mirosul de boală atârnă gros în aer.

La Musa Qala, când un copil începe sa aibă respirație neregulata a trebuit să fie dus prin mai multe alei și uși către o clădire de alături aflată în degradare, dar care avea singura butelie de oxigen pe care am văzut-o la spital.

Tatăl lui Zakiullah, în vârstă de 10 zile, a fost trimis să găsească o soluție salină , deoarece spitalul nu avea provizii.

Dr. Aziz Ahmed, care a lucrat la spitalul Gereshk de mai bine de un deceniu, spune că au puține medicamente și aproape deloc personal și totuși au sute de pacienți care vin zilnic. Ei trebuie să îndepărteze copiii grav bolnavi pentru că nu au facilitățile necesare pentru a-i ajuta, iar doctorul Ahmed spune că unii au murit înainte de a ajunge la un spital pe deplin funcțional.

Abdul Raziq este dintr-o comunitate care a trăit în prima linie de zeci de ani.

„Suntem fericiți că acum este liniște, dar nu avem mâncare, muncă și bani. Grâul și combustibilul s-au scumpit’, spune el.

„Sute de copii din satul meu sunt subnutriți. În fiecare casă veți găsi doi sau trei. Nu avem cu ce să le hrănim mamele, de aceea se nasc așa.”

„Mâncăm doar pâine uscată. Cam două-trei nopți pe săptămână, ne culcăm flămând.”

Oriunde mergeam, întrebam ce au mâncat oamenii în ziua aceea. Cei mai mulți au descris că împart câteva bucăți de pâine uscată între familii întregi.

Copiii sunt cei mai vulnerabili în această criză a foametei. Cea mai tânără generație din Afganistan este lăsată să moară.

În multe dintre zonele pe care le-am vizitat, decesele cauzate de malnutriție ar putea să nu fie înregistrate sau numărate. S-ar putea ca lumea să nu cunoască niciodată amploarea tragediei care se desfășoară în Afganistan.

Oare nu ar trebui sa ne preocupe aceste cifre imense de copii sau persoane care mor zilnic din cauza foametei?

De ce ne lăsăm ghidați de ceea ce ne este „dictat” sa vedem, sa auzim, sa ne preocupe, iar problemele cu adevărat importante sau care reduc populația lumii cu milioane de persoane pe an din cauza ca efectiv nu au ce sa mănânce nu le observam?

Un bărbat din Ilfov a falsificat 11.482 de polițe RCA și permise

#facebook  #livecityfmsibiu  #stirinoi